Mulți proprietari pun accentul pe alegerea membranei, fie că vorbim despre membrană bituminoasă sau despre hidroizolații lichide. Deși materialul are un rol important, adevărata durată de viață a unei hidroizolații depinde în primul rând de modul în care este pregătit suportul. Orice membrană, oricât de bună ar fi, se va deteriora rapid dacă este aplicată pe o suprafață instabilă, umedă, crăpată sau cu diferențe mari de nivel. Lucrările pe terase eșuează mai des din cauza suportului decât din cauza materialului propriu-zis, iar acest lucru se vede în infiltrațiile care apar la doar câteva luni după finalizarea lucrării.
Primul aspect care trebuie verificat este planeitatea șapei. O terasă trebuie să aibă o pantă continuă către scurgere, iar șapa trebuie să fie turnată uniform. Dacă există denivelări, șapa se lasă în anumite zone sau au apărut tasări în timp, membrana va copia toate aceste defecte. În zonele joase, apa va stagna și va pune presiune constantă pe hidroizolație. Dacă există diferențe prea mari, membrana se va tensiona, se va întinde sau va forma bășici. În toate aceste situații, niciun material nu poate compensa lipsa unui suport stabil.
Un alt punct critic este umiditatea suportului. Hidroizolația nu trebuie aplicată niciodată pe o șapă umedă sau pe o suprafață care încă degajă apă. Dacă materialul este aplicat peste un suport umed, apa rămâne prinsă sub membrană. Când soarele încălzește terasa, apa începe să se evapore și creează presiune sub stratul hidroizolant. Această presiune ridică membrana și formează bășici. În timp, aceste bășici se sparg sau lasă apă să pătrundă în stratul suport, ceea ce duce la infiltrații greu de localizat. De aceea, înainte de aplicarea membranei, suportul trebuie testat și trebuie să fie complet uscat.
Starea structurală a șapei este la fel de importantă. O șapă care se desprinde la atingere, produce praf, are fisuri sau zone în care sună a gol nu poate susține o hidroizolație. Membrana, odată aplicată, nu face altceva decât să urmeze mișcările suportului. Dacă suportul cedează într-un punct, membrana se rupe sau se desprinde. Multe infiltrații care par inexplicabile apar din cauza acestor zone instabile. Înainte de orice hidroizolație, șapa trebuie reparată, fisurile trebuie deschise și umplute, iar zonele desprinse trebuie îndepărtate și refăcute.
Curățarea suportului este un pas care deseori este tratat superficial. Praful, resturile de adeziv, bucățile de membrană veche sau urmele de ulei afectează direct aderența. Dacă membrana nu are pe ce să se lipească, stratul final devine un simplu înveliș care se poate desprinde oricând. Pentru o aderență bună, șapa trebuie aspirată, spălată sau periată mecanic. Orice impuritate între suport și membrană devine un punct slab care poate duce la desprinderi.
Aplicarea amorsei este esențială. Mulți ignoră acest pas, considerând că este doar o etapă suplimentară care consumă timp. În realitate, amorsa creează legătura între suport și hidroizolația finală. Fără amorsă, materialul se lipește doar parțial, iar în timp apar zone desprinse. O amorsă corect aplicată crește aderența, uniformizează absorbția suportului și pregătește suprafața pentru aplicarea membranei. Amorsa potrivită diferă în funcție de materialul ales, iar folosirea uneia nepotrivite poate compromite sistemul final.
Un alt aspect important este pregătirea detaliilor, cum ar fi colțurile, trecerile și ridicările pe atic. Aceste zone sunt supuse unor tensiuni mai mari și necesită tratament special înainte de aplicarea membranei. Fisurile trebuie reparate, colțurile trebuie rotunjite sau armate, iar trecerile trebuie consolidate. Dacă aceste zone sunt lăsate nepreparate, membrana se va crăpa exact în aceste puncte sensibile.
Compatibilitatea suportului cu materialul ales este la fel de importantă. De exemplu, hidroizolațiile lichide nu se pot aplica pe suprafețe umede sau pe membrane bituminoase cu ardezie fără o pregătire adecvată. La fel, membranele bituminoase nu se pot lipi corect pe un suport plin de praf sau pe o suprafață lucioasă. Fiecare material are cerințele sale, iar respectarea lor face diferența între o lucrare durabilă și una care va ceda rapid.
Pregătirea corectă a suportului nu doar că prelungește durata de viață a hidroizolației, dar elimină riscul apariției infiltrațiilor în cele mai neașteptate zone. De multe ori, o ceva mai multă atenție acordată suportului valorează mai mult decât cel mai scump material folosit. O terasă bine pregătită oferă o bază solidă pe care hidroizolația poate lucra corect ani de zile.